S-a născut la București, pe 15 februarie 1968. A absolvit Academia de Teatru și Film în 1993, la clasa profesorului Gelu Colceag. Și-a susținut doctoratul în Artele Spectacolului, cu teza „Logica absurdului în arta spectacolului din secolul XX”. Este decanul Facultății de Teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, din 2019. Din 1993 a fost actor angajat la Teatrul de Comedie București (1993), la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București (1995) și la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” (1997). Actor colaborator la Teatrul Odeon, la Teatrul Nottara, la Theatrum Mundi, toate din București, la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, la Teatrul Național de Televiziune și la Teatrul Național Radiofonic.

Din anul 2006 este Director/Fondator al Teatrului Tineretului Metropolis din București, înființat în anul 2006, primul teatru de proiecte din România. A iniţiat proiectul de recunoaştere a meritelor artiştilor prin acordarea de stele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului. George Ivașcu a înfiinţat primul cotidian cultural online din România – Ziarul Metropolis. A fost ministru al Culturii și Identității Naționale în anul Centenarului Marii Uniri, 2018. A eleborat Documentul Programatic privind Aniversarea Centenarului României și Hotărârdea de Guvern nr. 17/2018 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice. A reprezentat România la Întâlnirea Anuală a Miniștrilor Culturii din țările europene, la nivelul Consiliului Uniunii Europene, la prima reuniune guvernamentală româno-polonă și la Summit-ul Cultural Internațional de la Edinburgh. 

Pe scurt, este actor în 50 de roluri principale în spectacole de teatru, peste 20 de roluri în filme de lung-metraj, peste 50 de roluri în spectacole de televiziune, peste 100 de roluri în spectacole de teatru radiofonic, peste 10 spectacole regizate în țară și în străinătate. A obținut peste 30 de premii și diplome de excelență în domeniul artei, culturii și managementului. Are numeroase participări la Festivaluri Naționale și Internaționale. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, Arta Spectacolului. 

Despre viața sa profesională declara: „Meseria de actor a fost visul vieții mele dintotdeauna, așa că orice timp petrecut pe scenă sau la repetiții este suprema bucurie, în rest pedagogia este minunată, mai ales când vezi că studenți de-ai tăi ajung mari actori. Consider că secretul timpului pe care nu-l am, constă în bucuria de a concentra totul și de a mă bucura de fiecare moment.” Este un actor remarcabil, nonconformist. Refuză distribuția în piese de slabă calitate. Detestă obscenul. 

A fost inițiat francmason la 18 decembrie 1999 în R∴L∴ Mihail Kogălniceanu Nr. 65, Or∴ București, a primit gradul de Calfă la 25 martie 2000 în aceeași Lojă și la cel sublim de Maestru la 21 iunie 2000, în R∴L∴ Isaac Newton Nr. 82, Or∴ București. Maestru Venerabil al: R∴L∴ Isaac Newton Nr. 82, Or∴ București, în perioada 2007-2008 și 2008-2009. A deținut funcția de Mare Maestru de Ceremonii al Marii Loji Naționale din România în perioada noiembrie 2010 – mai 2020. Este membru al Ritul Scoțian Antic și Acceptat din România din 21 octombrie 2000 și membru plin al Supremului Consiliu de Grad 33 și ultim al R∴S∴A∴A∴ – Mare Ministru de Stat. 

A demisionat din funcția de Mare Maestru de Ceremonii și s-a alăturat Fraților din M∴L∴N∴R∴ care s-au detașat de abuzurile conducerii M∴L∴N∴R∴ condusă de Radu Bălănescu, refuzând să mai gireze cu prezența sa derapajele și abuzurile fostei conduceri. A candidat pentru funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România la alegerile în cadrul Conventului din 17 aprilie 2021, fiind ales Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

Născut la 28 iunie 1938, a absolvit Liceul Matei Basarab și Scoala Tehnică post liceală, apoi Academia de Studii Economice din București. A fost șef de raion la OCL 3 București din 1958 până în 1961. Din 1961 până în 1975, șef birou și șef de serviciu în cadrul OCL Universal București. Între 1975 și 1984 a fost director adjunct la Bucur Obor, în București, după care, până în 1990, director la ICL Universal. După 1990, director și administrator la mai multe societăți comerciale din mediul privat.

Pe plan didactic, a fost cadru asociat la Facultatea de Comerț din Academia de Studii Economice, catedra de marketing.

A fost inițiat în Masonerie în 1993, la R∴L∴ Delta Dunarii și a luat gradele de Calfa și Maestru la R∴L∴ Nomine Mircea Sion, Or∴ București. A îndeplinit funcția de Maestru Venerabil la mai multe Loji din Jurisdicția M∴L∴N∴R∴. La nivelul Marii Loji Naționale din Romania a fost Mare Trezorier Adjunct, Mare Trezorier timp de două mandate, Mare Secretar pentru un mandat și Mare Maestru de Onoare Ad Vitam.

Prea Respectabilul Frate Manole Iosiper a fost Președintele Comisiei Speciale înființată în mai 2020 pentru cercetarea abuzurilor fostului Mare Maestru Radu Ninel Bălănescu. La Conventul Extraordinar din 17 Octombrie 2020 a fost ales Mare Maestru Pro Tempore. 

În perioada pro tempore, s-a redactat noua Constituție Masonică, un document remarcabil, care democratizează activitatea Marii Loji Naționale din România. Ca noutate absoluta în Legislațiile Masonice, aceasta prevede înființarea Colegiului Seniorial, o Comisie Specială care supervizează activitatea Marelui Consiliu și intervine atunci când sesizează încălcări ale Constituției de către Marele Maestru sau de catre Marele Consiliu. Constituția a fost adoptată de Conventul Extraordinar din 17 Aprilie 2021. 

A fost Inițiat în Ritul Scoțian Antic și Acceptat în Portugalia în 1994 și deține Gradul 33 Grand Cross. Membru supleant al Supremului Consiliu, Ministru de Stat în Supremul Consiliu și este Membru de Onoare al Supremului Consiliu. 

În 1999 a fost Inițiat in Royal Arch, în Grecia, la Atena. Este Membru Fondator și a fost Înalt Preot al Capitulului Veritas din Bucuresti. În 2002 a fost inițiat în Masoneria Criptică, în Germania și a deținut demnitatea de Mare Maestru Adjunct iar în 2007 a fost Inițiat Cavaler Templier la Manheim în Germania.

Absolvent al UMF „Carol Davila” din București, este medic la Spitalul de copii ”Grigore Alexandrescu”, unde îndeplinește și funcția de director medical. Este profesor universitar în cadrul UMF București.

A condus Marea Loja Națională din România din 2010 până în 2020. A avut o serie de mandate de Mare Maestru, la finalul cărora a fost demis de către Comisia Specială a M∴L∴N∴R∴ pentru grave abuzuri și prejudicii aduse masoneriei, iar în cadrul Conventului Extraordinar din 17 Octombrie 2020 a fost exclus din Marea Lojă Națională din România.

Radu Ninel Bălănescu este singurul Mare Maestru din istoria M∴L∴N∴R∴ care a încălcat Constituțiile Masonice și singurul sancționat de către Frații din Marea Lojă Națională din România.

Economist, scriitor și jurnalist român. Urmează cursurile școlii elementare și liceul în Făgăraș, apoi ale Academiei de Studii Economice din București (1983-1988), continuate cu studii post universitare în managementul de presă la University of Glasgow (1995) și la Institutul de Dezvoltare Economică de pe lângă Grupul Băncii Mondiale – SUA (1996). Deține trei titluri de Doctor Honoris Causa, acordate de Universitățile Biotera (București), Aurel Vlaicu (Arad) și Universitatea Oradea.

Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România (2007) și al Clubului de la Berna. În 2009, i-a fost decernată distincția „Kent Medallion”, de către Alteța Sa Regală Ducele de Kent. A primit Marele Premiu pentru Jurnalism, Premiul „Pamfil Șeicaru”, Medalia de Aur a Centrului Ecumenic Internațional, Premiul pentru Jurnalism al ANSVM și Ordinul „Steaua României” (2002). A fost redactor și redactor șef la „Curierul Național”, director executiv și manager de proiect la postul B1 TV. În perioada 2002-2003, a deținut funcția de consilier de stat pentru probleme economice al primului-ministru, între 2003 și 2007, președinte cu rang de secretar de stat al Agenției Naționale pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii din cadrul Guvernului României, iar din 2008, consilier al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României. A publicat peste 1000 de articole în România și în străinătate.

Este autorul mai multor romane și cărți de eseistică și istorie economică. Din anul 2012 locuiește în ​​Marea Britanie, la Reading, apoi se mută la Florența, în Italia. Începând cu anul 2013, Eugen Ovidiu Chirovici s-a dedicat scrisului, publicând o serie de romane de mare succes. 

A fost Inițiat în anul 1996 în Loja Titu Maiorescu din Orientul București, aflată în Obediența Marii Loji Naționale Unite din România. Primește gradele de Calfă și Maestru în 1998, în același Atelier. Mare Acoperitor în Marele Consiliu al Marii Loji Naționale Unite din România (1999), în anul 2000 este ales Mare Maestru al Marii Loji Naționale Unite din România. La 24 ianuarie 2001, semnează împreună cu Gheorghe Comănescu, Protocolul de Unire a Marii Loji Naționale Unite din România cu Marea Lojă Națională din România, sub Obediența Marii Loji Naționale din România. În perioada 2001-2003 a fost Pro Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România, iar între 2003 și 2010, Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

După cursurile școlii primare în comuna natală, urmează Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu și „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. A fost în organizația de tineret a Partidului Național Țărănesc din 1945. Pentru atașamentul față de valorile democrației, a fost încarcerat politic timp de 10 ani (1948-1952; 1959-1964).

Eliberat, și-a definitivat studiile, obținând diploma de inginer constructor. Din 1964 a lucrat la Intreprinderea de Construcții Poduri București, apoi la Trustul de Construcții-Montaj aparținând de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și în proiectare. După 1989, își reia activitatea în cadrul PNȚ-CD, fiind secretar general al Organizației Municipiului București. Deputat PNȚ-CD (1992-1996), secretar al Comisiei nr.14 de cercetare abuzuri, corupție și petiții, Gheorghe Comănescu își incheie activitatea politică în 1996. A fost membru al New York Academy of Sciences (2002).

Inițiat francmason în Loja România Unită nr. 25 din București la 12 februarie 1994, recomandat de Ilustrul Frate Vladimir Boantă. Obține în aceeași Lojă, la 27 martie 1994, gradul de Calfă, iar la 4 iunie același an, pe cel de Maestru. În perioada 1994-1995 este Orator al Lojei, iar în 1996-1997, Maestru Venerabil. La 12 octombrie 1997 este ales Pro Mare Maestru, iar la 7 martie 1998, Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. A fost reales Mare Maestru la Conventul din 5 noiembrie 2000. Tot în anul 2000, este ridicat în gradul 33 în Ritul Scoțian Antic și Acceptat, și inițiat Cavaler Templier la Mannheim. 

În 24 ianuarie 2001, semnează cu Eugen-Ovidiu Chirovici, Protocolul de Unire a Marii Loji Naționale din România cu Marea Lojă Națională Unită din România. Martori semnatari au fost Alfred Koska, Mare Maestru al Marilor Loji Unite ale Germaniei, Jean-Jacques Sunnier, Mare Maestru al Marii Loji Alpina a Elveției, și James Botkos, Mare Secretar cu Probleme Externe al Marii Loji Simbolice a Ungariei. Din 2003, este Mare Maestru ad Vitam. Gheorghe Comănescu a contribuit esențial la reconstrucția mișcării masonice din România, în mandatele sale Marea Loja Națională din România obținând peste 120 de recunoașteri din partea altor Mari Loji regulare. La 18 februarie 2008, după o îndelungată suferință, a trecut la Orientul Etern.

Pictor și scenograf român. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj în 1955 și devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Deține funcția de președinte al Filialei U.A.P. Arad, între 1958 și 1970. În 1968 a organizat o expoziție personală la Arad. 

Ca scenograf, a colaborat la Teatrul de Marionete din Arad, Teatrul de Stat din Arad, Teatrul „Jokay Szinház” din Debrețin, la Studioul cinematografic „Buftea”, Teatrul „Ion Creangă” din București, Aarhus-Teater din Danemarca, Marionettes de Geneve, Teatrul francez „Edmonton” din Canada, Teatrul „Bulandra”, la Teatrul Mic din București, Teatrul Evreiesc din București, etc. A executat vitralii pentru Primăria din Arad și pentru „Sala Corvinilor” din Palatul Cotroceni.

În 1962 este distins cu Premiul de scenografie pentru piesa „Antigona și ceilalți”. Lucrările sale se află în colecții din Canada, SUA, Japonia, Anglia, Belgia, Franța, Germania, Norvegia, Danemarca, Italia, Ungaria și România. Este inițiat francmason în 1992. În 24 ianuarie 1993 participă la Ritualul de reaprindere a Luminilor Marii Loji Naționale din România. Maestru Venerabil al Lojei Nomine Mircea Sion Nr. 17 în 1994, este ales Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România în anul 1995. Realizează, împreună cu Vladimir Boantă, unirea masonică a celor două Mari Loji Naționale din România (1996). A trecut la Orientul Etern în 1997.

Poet, dramaturg, ziarist, diplomat. Urmează cursurile Facultății de Istorie şi Filosofie ale Universității Babeș‑Bolyai din Cluj, pe care le absolvă în 1959. Participă la revoltele studențești din 1956. După absolvirea facultății, devine jurnalist la Radio Cluj. Obține confirmarea jurnalistică în București, la revistele „Viața studențească” și „Amfiteatru”. În anul 1974 debutează în revista „Flacăra”. Este ales președinte la „Clubul Tinerilor Ziariști”.

Datorită scrierilor nonconformiste, este mutat disciplinar la „Viața Cooperației meșteșugărești”. Revine la revista „Flacăra”, iar în perioada 1985‑1989, ca jurnalist consacrat, la revista „Actualități românești”. Publică două volume de versuri și două piese de teatru. După 1989 este, pentru scurt timp, director general adjunct al Agenției române de presă „Rompres” (Agerpres). Subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1990), din 1992 până la trecerea la Orientul Etern va fi secretar de stat în cadrul aceluiași minister, șef al Departamentului cultură, presă și relații cu diaspora românească.

A fost inițiat în 1991 în Loja Concordia din București, Obediența Marelui Orient al Italiei. Obține gradele de Calfă și Maestru și este ales Prim Supraveghetor în același an, apoi Maestru Venerabil al Lojei Concordia, în 1992. Pro Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1993-1995), în 1993 este ales Locotenent Mare Comandor al Supremului Consiliu de 33° și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România. În perioada 7 mai – 1 septembrie 1995, deține mandatul de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. Trece la Orientul Etern la 1 septembrie 1995 (München), în urma unui accident.

Absolvent al Facultății de Drept, avocat în Baroul de Ilfov, de unde este exclus în 1948, prin desființarea Barourilor de avocaţi, la indicaţiile minstrului justiției Lucrețiu Pătrăşcanu. Arestat în 1950 ca „dușman al poporului” a fost internat administrativ/preventiv 5 ani. Neputându-se dovedi acuzațiile, este eliberat în 1955 și se angajează jurist-consult la Uniunea Scriitorilor din România. În călătoriile sale din America Latină, l-a întâlnit pe celebrul Gabriel Garcia Marquez.

A fost inițiat în clandestinitate, în anul 1949. După căderea comunismului în 1989, se angajează în activitatea de redeșteptare a Masoneriei Române. Organizează prima întâlnire a supraviețuitorilor regimului comunist, în ziua de Sf. Ștefan anul 1989, în modestul sediu din strada Radu de la Afumați. Alături de Nicu Filip au fost prezenți cinci masoni, între care și renumitul cibernetician, profesorul Edmond Nicolau. Poreclit „La Curte”, în acest modest sediu sunt invitate, după o listă de 19 nume întocmită de Nicu Filip, diferite personalități care redescoperă tainele masoneriei.

Acești „veterani”, inițiați în urmă cu 50 de ani și aflați în adormire de patru decenii, au format Loja Nicolae Bălcescu din București, în obediența Marelui Orient al Italiei, sub nr. 1118. Au fost regularizați în 30 aprilie 1992 de către Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Giuliano di Bernardo, împreună cu Lojile Concordia nr. 1097 și Delta Dunării nr. 1103 (Maestru Venerabil, Pierre de Hillerin), înființate între 1990 și 1992. 

A fost primul Maestru Venerabil al Lojei Nicolae Bălcescu, căreia îi schimbă numele în Loja George Washington. Între 1993 și 1995, este ales primul Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România, reconstituită și redeșteptată la Conventul din 24 ianuarie 1993, ținut în sala Oglinzilor, la Casa Vernescu. I se acordă gradul 33 de către Supremul Mare Consiliu 33° și Ultim al Ritului Antic și Acceptat al Jurisdicției Sud a S.U.A., în 1993. A fost Mare Orator al acestui Supremu Consiliu și, din 1995, Mare Maestru de Onoare al M.L.N.R. În 2002, părăsește Marea Lojă Națională din România, acordând girul său Marii Loji Naționale a României, constituită prin disidență la Conventul de la Brașov. A trecut la Orientul Etern în anul 2008.

Publicist, om politic, diplomat. Urmează sudii superioare în Franța și devine doctor în drept al Universității din Iași. Adept al intrării României în Primul Război Mondial alături de Antantă. Secretar al Consiliului Național pentru Uniunea Românilor de la Paris (1918), director politic al ziarului La Roumanie. A fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de Cavaler (Franța) și Comandor al Ordinului Sf. Stanislas (Rusia).

Deputat în Parlamentul României (1927-1928, 1931-1932), subsecretar de stat pentru presă și informații, în cadrul Președinției Consiliului de Miniștri (1931) și a Ministerului de Externe (1931-1932), trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României în Spania (1938-1939) și Portugalia (1939-1940). Devotat regelui Carol al II-lea, în 1940 alege calea exilului și se stabilește în Portugalia. În 1948, guvernul comunist îi retrage cetățenia română.

Locul inițierii sale în masonerie este încă supus dezbaterilor istorice. A fost ridicat la gradul 33 în 1921, de către trimisul Supremului Consiliu al Franței, Jean Pélissier, odată cu recunoașterea și regularizarea Francmasoneriei Române de către Marele Orient al Franței. În 1922, alături de Mihail Noradunghian, „redeșteaptă” Francmasoneria cu acceptul Regelui Ferdinand, condiția pusă de rege fiind ca masoneria română să fie de Rit scoțian. Maestru Venerabil al Lojei România Unită în 1922 și al Lojei Patria (1923, 1925). Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de 33° din România (1922-1937, 1944-1948) și Mare Maestru al Mari Loji Naționale din România (1928-1929). În 1923 obține recunoașterea Supremului Consiliu de 33° din România de către Supremul Consiliu Mamă al Lumii, apoi cu sprijinul prințului George Valentin Bibescu, pe cea a Marii Loji Unite a Angliei. 

În 1937, face parte din delegația Ma-soneriei Naționale Române de Rit Scoțian Antic și Acceptat la ședința solemnă de la Palatul Patriarhiei, unde s-a confirmat autodizolvarea Francmasoneriei din România, după discuția pe care a avut-o cu regele Carol al II-lea. A încercat să revină în țară în 1944, pentru a reactiva masoneria. 

A fost Maestru Venerabil al Lojei România Unită (La Roumanie Unie) din Paris, în Obediența Marii Loji a Franței, sub numărul 717. În anul 1945 se afla pe lista cu numele francmasonilor întocmită de Siguranța statului (nr. 924): „Pangal, M.L.N.R., Prea Puternic Suveran”. A trecut la Orientul Etern în 1950.

S-a născut la 15 februarie 1837, în București. După 2 ani de școală militară, în 1863 primește gradul de sublocotenent, iar la 30 august este numit ofițer în Regimentul 7 Infanterie. La 10 mai 1866 a fost înălțat în gradul de locotenent, iar doi ani mai târziu (1868) era numit comandant de companie, iar la 10 martie 1871 avansat căpitan. S-a căsătorit în anul 1869. În timp ce lupta în războiul de Independență a României, în campaniile din 1877-1878, a fost rănit la Grivița în ziua de 13 septembrie 1877.

Rănile îi vor afecta cariera militară. A fost decorat cu ordine și medalii românești, între care Medalia „Virtutea Militară „pentru curajul și serviciul făcut în luptele succedate din zilele de 27, 30, 31 august și în septembrie 1877 în Bulgaria”, iar în anul 1884 cu „Semnul onorific de aur pentru serviciul militar de 25 de ani”. La 20 octombrie 1884, la vârsta de numai 47 de ani, demisionează din armată și se retrage în București. Un an mai târziu, la 1 iulie 1885 este trecut „în poziție de reformă pentru infirmități incurabile dobândite în timpul războiului din 1877-1878”, cu toate drepturile cuvenite. La 10 mai 1912 este avansat maior în retragere. A trecut la Orientul Etern în anul 1918 și a fost înmprmântat în cimitirul Bellu-civil.

Constantin Moroiu este fondatorul și primul Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. Fratele său, George Moroiu, a fost mason, iar fiicele sale, Maria și Elena Moroiu, au fost inițiate în Loja de Adopție Steaua Sudului din Mangalia (1883). Moroiu a fost inițiat în Loja Înțelepții din Heliopolis, la 9/21 iunie 1874 și a primit gradul de Maestru la 12/24 iunie 1875. Reactivează Loja Steaua Dunării și, la 28 septembrie 1878, se adresează Marelui Orient Lusitan, care îi eliberează Patenta nr. 125, din 15 ianuarie 1879 (Estrela del Danubio). Deține mandatul de Maestru Venerabil al acestei Loje în perioada 1878-1880. În 1879 s-a adresat Marelui Orient al României, pentru a trece Loja sub Obediența acestuia, dar este refuzat. Reia legăturile cu Loja Înțelepții din Heliopolis, în care este ales demnitar și Garant de amiciție. La 27 martie 1880 este acuzat că a „ocupat” fără drept numele Lojei Steaua Dunării, fondată la 1856. În luna mai 1880, Loja Înțelepții din Heliopolis îi comunică excluderea, dar în aceeași lună Moroiu obține gradul 31 și este ales Mare Sapient al Capitulului Steaua Dunării. 

La 8 septembrie 1880, constituie Marea Lojă Națională din România, cu aportul Fraților din Lojile Steaua Dunării, Ilfovul și Capitulul Steaua Dunării. Până în 1911 este Mare Maestru și Suveran Mare Comandor. În 1881 a fondat Supremul Consiliu de Rit Antic Primitiv de Memphis și Supremul Consiliu pentru România, iar la 22 noiembrie 1882, Marele Capitol Royal Arch. Se află și pe Tabela de Onoare a Ordinului Martinist (1899). Stabilește legături cu Supremele Consilii din Europa, este Garant de amiciție pentru multe Mari Loji și Supreme Consilii, Mare Maestru de Onoare al Supremului Mare Consiliu din mai multe țări din Europa și America. În 1884 înființează la Bruxelles Loja Fiii României. În 1904 participă la Congresul Masonic din Bruxelles, unde susține problema românilor din Macedonia. În 1911 împarte în două secțiuni Marea Lojă, rămânând „Suveran Pontif”. În perioada Primului Război Mondial, ia măsuri de sprijinire a familiile celor de pe front și a văduvelor de război.